Ea...

Daca ai lua samanta celei mai gingase flori, si ai planta-o intre spini, ea ar creste... Si in acel peisaj dezolat ar fi cea mai frumoasa priveliste... Dar i-ar creste si ei spini... De ce? De ce ea? De ce eu? Pentru ce o iubesc? Pentru zambestul ei? Sau pentru ochii ei ce ar dezarma orice barbat cu o singura privire? Sau poate pentru felul in care ma face sa ma simt... Nu stiu... Un lucru e cert... Eu... O am pe ea... Pentru ca ea e speciala si nu datorita zambetului ei incredibil, nici datorita faptului ca trupul ei pare sculptat de un zeu, ci pentru ceea ce este, pentru cum ma face sa ma simt, pentru ca este singura care ma face sa ma simt intr-adevar special... Ea da un sens vietii mele pentru ca sensul vietii mele este ea...